Liniste

Citeam un post de pe blogul unui om ca toti oamenii...sensibil, retinut, furios, indragostit, inteligent...citeam blogul lui Cabral..si am ajuns la "Lacrimi"..interesant cum ne putem regasi in ceea ce scriu ceilalti, de parca nu am avea vieti diferite, caractere distincte...

Interesant cum ne retraim emotiile, pe acelea care asteapta la o cotitura un semnal de trezire, si cum instant se activeaza trairi ascunse...e fascinant traseul unui om printre sentimente. Putem plange acum si imediat putem zambi, putem iubi o secunda sau o viata, putem multe si cu toate astea nu le vrem...de fapt asta e parerea mea, ca nu exista nu pot..exista doar nu vreau...

Asa cum eu nu vreau sa te uit...refuz ca timpul sa isi lase amprenta asupra noastra...te pastrez viu, atent, linistit sau somnoros, acolo undeva si sub nici o forma nu vreau sa iti dau drumul din brate..

Inca dansez cu tine...desi niciodata nu ti-a placut sa dansezi..inca te privesc cum iti ridici pieptul involuntar atunci cand dormi si cum, dintr-o data, bolborosesti ceva ca prin vis si te intorci pe partea stanga, pentru ca asa iti place sa dormi...inca iti trasez conturul corpului cand trag cu ochiul rusinata atunci cand faci dus dimineata...

Te privesc si acum in ochi atunci cand imi explici cum functioneaza motorul cu ardere interna, desi stii ca nu e de domeniul meu, dar continui sa imi explici, pentru ca asta stii bine...si motorul si cum sa explici...

Iti mangai si acum parul in timp ce citesti o carte rezemat de piciorul meu drept, pe canapeaua prea ingusta din sufragerie (sau living, ca tot nu iti place sa ii spui asa..). Iti simt si acum privirea arzatoare cum ma urmareste atent si pierdut in acelasi timp, atunci cand eu fac musaca de cartofi, si stiu ca ai vrea sa ma ai, dar trebuie sa calesc ceapa...Imi aduc si acum aminte de numarul 52, masura degetului meu inelar de la mana stanga, masura pe care tu mi-ai furat-o intr-o zi ca apoi sa mi-o returnezi cu un inel...ce iti mai tremurau mainile cand ai intrat ca o furtuna in casa si ai deschis palma intrebandu-ma daca te mai iubesc..si apoi ce iti tremura vocea la Obelisc cand din nou m-ai intrebat (stiu, stiu..iti placea sa pui intrebari multe..) daca sunt de acord sa iti dau bastonul si la 84 de ani ca sa te poti duce la piata....

Nu vreau nici acum sa uit cand ai plecat ca un vis..de fapt asa cum ai venit, cum ai aparut in viata mea..Probabil ca atunci am crezut ca am sa te uit, ca ai sa imi treci..dar uite ca dupa mai bine de cinci ani inca imi spui buna dimineata, chiar daca acum spui "Te iubesc" sotiei tale...

Am plans, ce-i drept...te-am plans o perioada..pana am citit undeva (si mi-e rusine ca nu mai stiu unde) ca nu ar trebui sa plangem ca s-a terminat, ar trebui sa ne bucuram ca s-a intamplat...acum iti zambesc, pentru ca de acolo, din sufletul meu, te joci in parul meu chiar cand eu tastez. As putea sa te las sa pleci dupa paine si sa nu te mai intorci...dar nu vreau, nu vreau pentru ca imi place senzatia pe care o port..imi placi imaginar, si da, sunt egoista..

De fapt, poate ca tu nu mai esti acolo de mult timp si ceea ce simt este doar ce mi-as dori sa gasesc intr-un alt barbat...in cel ce se lasa asteptat si, ca un fraier, nu stie ce as putea sa ii ofer..sa ma ofer...

E un amestec de ganduri si dorinte..acum e liniste...o liniste limpede...si te astept in liniste, cuminte, rabdatoare...esti acolo, te vad..ramane doar sa ma vezi si tu pentru ca uite! ai intors capul catre dreapta si eu sunt aici..heiii..

E liniste...nu mai zici nimic...mi-e dor de tine...