Argentinian..

Mi-am dat seama ca am devenit patetica. Am realizat ca astept in zadar o himera, un vis o speranta. Traiesc acum impacata cu gandul ca va trebui sa renunt a te mai astepta.
Ma misc in pasi de dans prin sirul vietii mele si ii invat miscarile pe masura ce dansez.
Nu am stiut niciodata ritmul tangoului argentinian. Doi straini pasionali ce incep o poveste care se termina inainte de deznodamant.
Azi mi-am propus sa fiu eu centrul lumii mele. Mi-am desfundat chakrele si am aliniat planetele favorabil.
Curios cum se poate shimba angrenajul gandurilor si simtirilor daca esti autodidact. Mi-am stabilit un target bine definit. Nu mai esti tu, celalalt, primordialul. Voi fi eu inainte de tot.
Ma vei cuceri asa cum cucereau romanii teritorii. Greu, anevoios, argentinian. Iar daca nu vei reusi, vei ramane fara cel mai important asediu, fara resursele cele mai bogate, fara aer, fara apa, fara foc. Vei avea doar pamant, fertil sau nu.
Ma vei inalta la cer si de-acolo chiar mai sus. Ma vei arunca intr-un abis nesfarsit, imi vei darui marea verde si florile campurilor. Sa uit de toate cate sunt. Ma vei face sa ma topesc si sa ma recladesc in alte forme, sa freamat, sa tremur si sa lupt cu tine. Sa simt ca uit de toate cate sunt.
Vei invata si tu sa dansezi, sa ma misti in ritmul tau, sa vibrez sub pasii tai ca cel mai fin ton acordat. Daca nu voi auzi melodia, imi vei fredona mut versurile ei si imi vei mima linia melodica. Si daca vei fi afon te voi respinge brutal ca sa te chem inapoi. Iti voi fi muza-meduza atunci cand vei avea nevoie sa te scrii, sa te rescrii.
Nu vei mai putea sa ma inseli cu tine pentru ca voi simti orice. Mi-am ascutit tentaculele si vad! In sfarsit te observ critic, literar. Si daca nu vei sufla destul de tare in panze, voi zbura oricum.
Va trebui sa duci lupte seculare in numai cateva ore. Sa fii razboinic, sa imi cuceresti necunoscutul ca pe o piatra pretioasa.
Balanseaza-ti sufletul pe ritmuri de tango, dragul meu. Ridica-ma si coboara-ma privindu-mi ochii verzi...invata intai sa dansezi aregntinian si apoi aduna-ma, lipeste-mi aripile si doboara-ma. Sunt o cetate!


Apasa play si citeste -Scent of a woman
Asculta mai multe audio Muzica

Cand tu taci..

"Poate in mine ai fugit, ca o rana-n cutit..dar tu taci, dar tu taci!"
Azi imi lipsesti pentru ca taci. Ma vindec lent. Te uit, dar imi apari in ganduri, si iar te uit. Fiindca taci..
Am fost un pion de sah pe tabla ta. Nu m-a afectat atat de tare pe cat am crezut, dar nu ai facut mutarile corect si eu am pierdut partida.
Nu are sens ce spun, dar taci. M-ai dezamagit si eu te-am iertat..am si uitat ce ai facut ca si cand nu s-ar fi intamplat. Am cazut in genunchi si m-am julit putin. Se vindeca si nu vor ramane cicatrici.
Insa taci..si mi-as dori sa imi vorbesti. ..
Niciodata nu stiu ce asculti cand tu taci. Am multe intrebari si nici un raspuns. Esti pasager in cursa mea catre fericire. Si te ascunzi. Pasesti in gandurile mele ca un trecator stingher, ca un calator fictiv in gara.
Si tu taci...
Daca as avea un dictionar ti-as cauta definitia si te-as explica. Insa nu pot, nu am, nu vreau.
Un ceas ma anunta ca e tarziu sa regret, e mult prea tarziu. Nici nu as avea ce sa regret, poate doar ca nu s-a intamplat nimic..
E tarziu si inutil sa ne inchipuim ca va exista ceva si stii si tu asta, dar tu taci.
Confuzia isi face loc in mintea mea. Ce ascunzi cand taci?
Tardiv si obscur te indrepti catre uitare...nici nu stii cat ma dori cand tu taci...


Victor Socaciu - Cand tu taci
Asculta mai multe audio Muzica

Ai sa apari vreodata?

Ma bantuie de cateva zile melodia, dar mai cu seama versurile ei..

"Tu stai singură la geam şi afară plouă
Îţi cuprinzi tâmplele calde cu mâinile-amândouă
Şi aştepţi în noaptea grea un gând bun de undeva
Să-ţi aprindă-n ochii negri prima stea

Glasul ploii îţi şopteşte-acum un cântec trist
Tu nu ştii că eu te-ascult, tu nu ştii că exist
Dar speranţa-mi va purta paşii cu puterea sa
Către norul unde e fereastra ta

Spune-mi cine eşti, spune-mi ce doreşti, spune-mi dacă mă iubeşti
Spune-mi dacă vei veni-ntr-o zi în calea mea
Spune-mi cine eşti, spune-mi ce gândeşti, spune-mi dacă voi afla
Într-o bună zi şi drumul spre inima ta.."

Oare vei veni daca voi sta la geam cu tamplele in maini? Oare tu existi?Mi-e dor de tine chiar daca nu stiu cine esti..

Tigara cu aroma de vanilie

Mi-am aprins tigara dintr-o miscare brusca a chibritului. A luminat pentru cateva secunde camera goala in rosu violet. L-am stins dintr-o rasuflare si a lasat in urma un miros ciudat. In intunericul noptii nu se mai vede decat varful rosu aprins al tigarii cu aroma de vanilie. Pe fundal se aude Buddha Bar. Ma uit pe fereastra si te vad.

Acelasi pardesiu negru cu guler ridicat pe care-l stiu de anul trecut. Acelasi mers apasat pe calcaie. Servieta e noua, e pentru prima oara cand o vad. Si esarfa argintie de la gat. Mergi incet, ca si cand nu te-ar grabi nimeni. Si tu ai tigara aprinsa in mana stanga. Bate vantul si ti-ar grabi pasii, numai ca ai ramas sprijinit de castan. Si te uiti spre mine, numai ca nu ma poti vedea. Draperia visinie e trasa, iar eu ma ascund in spatele ei. M-am asezat pe pervazul lat si mi-am spirjinit un umar de perete sa te pot vedea.

Te uiti la ceas si probabil ca astepti sa cobor. Iti aprinzi convulsiv o alta tigara si faci cativa pasi. Ti-ai ridicat gulerul si mai sus si ti-ai asezat esarfa mai strans in jurul gatului. E racoare. O seara de toamna tarzie friguroasa.

Am asezat paharul pe jumatate gol langa piciorul stang si mi-am lasat tigara sa stea pe marginea scrumierei. Mirosul de vanilie imi gadila narile ata de placut...Daca as aprinde lumina mi-ai vedea ochii mari ce te tintuiesc de departe. Dar nu am sa o aprind. In schimb am sa aprind cele doua lumanari cu aceeasi aroma de vanilie, cumparate azi.

Si ma intreb de ce ma astepti. Nu ti-am promis ca am sa cobor desi m-ai rugat frumos sa o fac. Ti-am spus numai ca as putea cobori, dar nu inteleg de ce. Si nu inteleg de ce m-ai sunat vineri dupa-amiaza. Bine, tu ai motivat ca ai nevoie sa ma vezi, sa stii ce fac. Dar nu mi se pare logic. Ti-ai mai schimbat timbrul vocii de cand nu te-am auzit. E placut, usor ragusit, dar trist. Atat de trist ca s-ar putea face o drama dupa el. Sa inteleg ca ceva se intampla cu tine?

Tigara mea s-a consumat singura si a lasat aroma de vanilie in camera goala. Si mi-e dor de tine desi te vad existand la cativa zeci de metri in fata mea. E curios cum ma astepti in acelasi loc in care ma asteptai si altadata. Atunci cand existam ca impreuna. Ti s-a intiparit cararea langa castanul din dreapta locuintei mele atat de mult incat revii mecanic in acelasi loc. Si faci aceiasi pasi iritati de asteptare. Acum o vreme te necajeam lasandu-te sa ma astepti cateva minute, iar tu ma dojeneai. Stiam ca nu iti place sa astepti.

Fumezi cam mult. Sau poate esti prea trist. In orice caz, te uiti catre fereastra mea si te intrebi daca sunt acasa sau nu..daca am sa vin sau nu...Statura ta inalta langa copacul batran e buna de zugravit pe panza. Numai ca nu sunt pictor si nici medic.

Mi-ai revenit in ganduri, desi am hotarat sa nu iti acord atentie decat daca faci febra. Dar dupa un an ai hotarat sa ma suni. Atat de trist ca nu am putut sa iti refuz apelul. Sunt curioasa ce ai avea sa imi marturisesti. Si eu as avea multe sa iti povestesc. Intr-un an s-au intamplata atatea si tu mi-ai fost dintotdeauna confident si sfatuitor.

Mai trag doua fumuri din tigara si o sting. Miroase a vanilie. A tine. Dar nu cobor si nici nu te mai privesc. Intr-un fel sunt multumita ca m-am desprins de tine partial. Si mi-e greu ca esti trist, dar nu mai sunt eu cea care trebuie sa te asculte. Am invatat sa ma ascult pe mine. Pe tine te pastrez ascuns, asa cum ti-a placut mereu sa fii. Si ma las in voia destinului desi am obosit. Am obosit fantastic de tare sa vad fantome inexistente. Ma bucura in schimb faptul ca sunt vie, alba, cu miros de vanilie.

Candva am sa fiu colorata si-am sa astept si eu pe cineva langa castanul batran. Sau langa un alt copac in alta parte. Deocamdata termin paharul si ma ridic de pe pervaz. Mi-a mai ramas o tigara cu aroma de vanilie..

Cafea cu zahar brun

A venit tarziu. A deschis usa, s-a descaltat, a trecut prin sufragerie si a pasit in dormitor. Se auzea un zgomot infundat de la vecini. A vazut-o intinsa in pat. Dezvelita pe jumatate si tot pe aceeasi jumatate: zgribulita. A sarutat-o incet-incet sa nu o tulbure si i-a tras pledul mai sus. Un deget i l-a plimbat pe tot conturul fetei fara sa o atinga. Da! E ea. E aceeasi ea si dupa atata timp.

S-a dus in bucatarie sa isi pregateasca o cafea tare cu o lingurita jumatate de zahar brun (asa cum ii place si ei). A lasat apa sa se chinuie sa fiarba, si s-a dus din nou sa se convinga ca ea este acolo. Ea respira sacadat si zambea cu un colt al gurii. S-a sprijinit de tocul usii si a privit-o mult, mult, mult. Pana a scazut apa din ibric. Pe care a varsat-o in ceasca albastra si ciobita peste cafeaua proaspat macinata. Apoi a invartit lingurita de cinci ori. Si a respirat adanc. Atat de adanc incat plamanii i-au devenit surogat de cafea.

S-a asezat cam inconfortabil pe scaunul cu spatar si si-a tras aproape cartea si ochelarii cu rama subtire maron. Ceasca l-a fript dar nu a schitat nimic pentru ca nu o acordase cu farfuriuta albastra, ciobita si ea.

Afara ploua nebun, disperat si ploaia lovea pervazul intr-un ritm aproape continuu si muzical. S-a gandit la cantecul lor, la cum se asemana cu zgomotul ploii pe pervaz. Probabil ca si ploaia avea chef de dans.

Ea dormea. Probabil visa...oare ce? Visa frumos judecand dupa zambetul din colt care era inca acolo. Ceasul ii arata 5:43. Si a uitat sa puna laptele si sunca in frigider. Asta ar insemna sa lase cartea, ochelarii si cafeaua deoparte si sa se ridice. De abia isi incalzise putin picioarele ude...a mai intors o fila galbena. Citea despre comisari si cazuri neelucidate ale politiei. Si a inchis ochii putin, putin. Nu ca sa doarma ci ca sa isi intipareasca firul logic al gandirii si mai bine in matricea ratiunii. Peste jumatate de ora i-a deschis. Si a vazut-o pe EA. Se sprijinea de tocul usii si il privea. Mult, mult, mult. Cu plamanii incarcati de mirosul lui si al cafelei.

Il sarutase si ea usor-usor sa nu il trezeasca si ii trasase si ea conturul fetei cu degetul aratator fara sa il atinga. Pe picioare ii asezase pledul ei, iar ochelarii cu rama subtire asteptau cuminti pe masuta.

Ii pregatise doua sandwich-uri cu sunca si o cana de lapte fierbinte. Ca in fiecare dimineata.Si i-a adus si ceasca reincalzita, papucii tociti si factura de gaze.

S-a aplecat si l-a sarutat apasat si fierbinte, pentru a-i multumi ca in fiecare dimineata. El a prins-o de mijloc si a invartit-o pe melodia ploii pana a ametit. Si a obosit. A obosit pentru ca in fiecare dimineata la 5 si 5 minute pleaca pana la magazinul din colt sa cumpere lapte si sunca pentru micul dejun. Dar s-a obisnuit cu drumul si de la un moment dat au inceput sa ii placa iesirile de la 5 si 5. Si mai ales ca le face pentru ea.

S-a asezat si ea langa el si-a luat revista de cu o zi mai inainte. Si-au tras farfuriile aproape si cestile cu cafea neagra si o lingurita jumatate de zahar brun. Si s-au privit. Ochi in ochi, cum au facut o viata.

Ea avea 73 de ani , iar el 76. Impreuna de 44.

Cati dintre noi vom avea norocul fantastic sa imbatranim asa? Oare cati? Oare eu?

Si da, buburuza, am ramas captiva in film. In UP. O lectie de viata comic-tragica. Dar cat se poate de adevarata. Asta se intampla cu mine si nu stiai.

Oare tu vei avea norocul asta? Macar tu?

Point!

Vine politia..

Azi au venit mascatii. Nu la tine, buburuza, la mine. De ce? Pai habar nu am, dar au vrut ei sa isi faca simtita prezenta. Nu stiu sa explic in cuvinte ce mi se intampla. Gandurile si sentimentele imi trec prea repede prin sirul intortocheat al sinapselor incat imi e greu sa astern in cuvinte toate astea. Dar mi se intampla. Probabil ca realizez ca alerg dupa o himera..probabil ca filtrez cu ratiunea mult mai mult decat ar trebui ceea ce exista, si nu imi dau nici o sansa (nu ca ar fi prima oara). Habar nu am despre ce e vorba cu mine. Dar asa cum fac toti traficantii (inclusiv cei de placeri sentimentale) ma lupt si ma ascund de mascati. Sa nu imi ia toata marfa..

Azi a fost frig si inauntrul meu. As fi vrut azi sa dispar. Undeva unde exista foc in soba, oameni calzi si ceai cu lamaie. Azi mi-am dorit sa nu exist. Sau sa exist singura pe pamant.Eu am fost 4 grade peste zero. Adica nici absenta nici prezenta, nici inghetata dar nici confortabila. Sunt asa-si-asa. Si tocmai cand vroiam sa imi vorbesc despre cu totul altceva.

Primisem ieri pe mail, prin multe altele de GEN (he he he), un pps absolut dureros mintii mele. Ultima scrisoare a lui Gabriel Garcia Marquez. Fraze emise scurt si la obiect: Daca ar fi azi ultima zi a vietii mele ce as face? Si a dat niste raspunsuri cutremuratoare. M-am intrebat mereu cum ar fi daca as sti ca asta ar fi ultima zi pe aici..Din pacate nu ne spune nimeni inainte, ci gata! Cade cortina dintr-o data!

Probabil ca as lasa cate o scrisoare tuturor celor dragi. Asta ca sa se mai uite peste ani la ea. Sa dea refresh memoriei si amintirilor. Probabil ca as scrie prima oara fiului meu caruia i-as lasa instructiuni precise (ca o soacra ce sunt) despre viata si momentele aplicarii. Si l-as lasa sa stie ca il "bantui" daca nu le urmeaza..Probabil ca i-as scrie mamei ce are de facut cu instructiunile pentru fiul meu (l'ombelico del mio mondo). Le-as scrie tuturor cateva ganduri si dorinte. Si le-as lasa cate ceva amintire sau sfat. Fiului meu i-as lasa inteligenta, bagajul de cunostiinte si vointa, dar ar fi inutil, pentru ca ii trebuie ale lui, brand-uite..asa ca m-as rezuma la carti.Tie, buburuza ti-as lasa o bucata de rigips si un fular. Sa nu imi mai racesti. Un fular cu aroma de aloe-vera, sa iti aduci aminte de imunostimulare. Si de levantica si mosc. Prietenilor le-as lasa albumele de fotografii. Familiei i-as lasa amintirile si posesiile materiale mult prea putine .

Dar mai presus de toate i-as urma sfatul lui Marquez. Le-as spune dinainte ce simt. I-as lasa sa stie cat ii pretuiesc, cat de greu mi-ar fi si imi este fara ei toti si luati separat. M-as bucura de fiecare zi. De fiecare dimineata si seara. As dormi mai putin de teama sa nu pierd milisecundele. As mirosi fiecare floare ca sa imi incarc plamanii cu esenta de primavara. M-as uita mai mult spre nori ca sa nu imi lipseasca lumina. Si din nou mi-as suna dragii sa ii intreb ce fac, ce simt, cum se descurca. Si sa le spun ca ii iubesc. Oare cati dintre noi ne cantonam in idei preconcepute fara sa tinem seama ca maine totul ar putea fi istorie? Dar pe bune istorie..gata, c'est fini..c'est tout. Suntem atat de mici si totusi suferim de grandoare si unicitate. Ne lasam captivi in situatii fara sa privim in ansamblu. Suferim prea mult fara sa ne dam seama ca trece..la un moment dat, trece..

Unii ar traduce totul intr-un singur cuvant: pesimism. Sau depresie. Oricum ceva emoism la mijloc. Eu l-as traduce altfel. As spune ca ar trebui sa fim, cel putin din punctul asta de vedere, cu totii pesimisti. Asa da pesimism sa incerci sa fii mai bun, mai om..Eu l-as traduce pe tot intr-un alt singur cuvant: sentiment.

Si lupta. O lupta cu o singura reduta: TU insuti. Asa cum iti spuneam, viata e o lupta si daca pierzi o lupta, pierzi si razboiul. E musai sa lupti, cu tine, cu restul, cu tot si toate. Si daca e musai, cu placere..

Asa ca declar razboi deschis mascatilor (pana acum era inchis). Oficial si permanent. Si poate oi mai primi eu cateva tonfe pe carca, sau cateodata socuri electrice, da' ii dau eu gata, 'tu-le mama lor!

Si daca hartia asta virtuala are si rol de "legacy", va mai spun o data dragilor dragi mie, ca sunteti cei care ma tineti in picioare. Cat timp cortina e ridicata: Aplauze la scena deschisa voua!

Let the best man win! (That will be me, thank you!)

Imi bate inima!

Nu esti tu cel din amintire, dar existi si ai ochi si maini frumoase. Pe tine, amintire, am sa te pastrez tot acolo, numai ca am sa te hranesc mai rar..am sa iti veghez somnul doar atunci cand suferi sau faci febra..

Te visez vesel si energizat dupa o zi de munca ajungand acasa (la casa pe care eu o ratacesc mereu 5 numere mai aproape de piata) si gasind 3 biletele lipite pe usa si o masa mica de Ikea pregatita sa mananci in miros de levantica. Te vreau pe intuneric sa imi iei mainile si sa imi spui ca insemn ceva pentru tine...