Stefan Banica JR...NU. Castigat invitatie, onorat invitatia, stat in sala, plecat. Atat.
Asa cum nu ma asteptam, romanesc, kitch-os si zgarcit. Vazut backing vocals, recunoscut botez, aflat remuneratie 100 euro per show. Nasol si ieftin.
Ca si Banica. Platim numele (adica ar fi fost culmea sa dau banii pe bilet ca as fi fost pitigoi cu unghia lunga) ca in rest cam slabut cu vocea. Se chinuia saracu' de am vrut la un moment dat sa il ajut ca pe cai, dar m-am gandit ca are copil acasa.
In alta ordine de idei, cam vin sarbatorile si se afla printre singurele ocazii din an in care sa ma simt cu adevarat singura.
Imi place mirosul de mandarine si portocale, ca si cel de iarna. Imi plac coronitele de brad pe care mi le impodobesc singura, imi place bradul mare si frumos ornat.
E culmea, dar imi plac colindele si-mi place Hrusca si Fuego. Imi plac studentii de la Teologie cand vin si ne canta in scara blocului.
Ador zambetul fiului meu si il voi adora si mai mult cand ii voi surprinde iar privirea luminoasa de copil la vederea cadourilor.
Numai ca ma simt asa cum voi fi: singura. Si-i nasol. Si ma bucur pentru cei care isi impart bucuria cadourilor ascunse tainic pana la Craciun. Si imi amintesc de ajunurile in care si eu eram "noi".
Stiu ca nu e o piatra de hotar si stiu ca imediat dupa sarbatori nu voi mai fi singura (intalnire de gradul 0 la inceputul anului..ma intreb daca voi putea sa vorbesc limba lui Moliere corect sau macar descifrabil), insa nu pot sa nu imi descos rana din piept si sa o vad sangerand...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu