Mi-am aprins tigara dintr-o miscare brusca a chibritului. A luminat pentru cateva secunde camera goala in rosu violet. L-am stins dintr-o rasuflare si a lasat in urma un miros ciudat. In intunericul noptii nu se mai vede decat varful rosu aprins al tigarii cu aroma de vanilie. Pe fundal se aude Buddha Bar. Ma uit pe fereastra si te vad.
Acelasi pardesiu negru cu guler ridicat pe care-l stiu de anul trecut. Acelasi mers apasat pe calcaie. Servieta e noua, e pentru prima oara cand o vad. Si esarfa argintie de la gat. Mergi incet, ca si cand nu te-ar grabi nimeni. Si tu ai tigara aprinsa in mana stanga. Bate vantul si ti-ar grabi pasii, numai ca ai ramas sprijinit de castan. Si te uiti spre mine, numai ca nu ma poti vedea. Draperia visinie e trasa, iar eu ma ascund in spatele ei. M-am asezat pe pervazul lat si mi-am spirjinit un umar de perete sa te pot vedea.
Te uiti la ceas si probabil ca astepti sa cobor. Iti aprinzi convulsiv o alta tigara si faci cativa pasi. Ti-ai ridicat gulerul si mai sus si ti-ai asezat esarfa mai strans in jurul gatului. E racoare. O seara de toamna tarzie friguroasa.
Am asezat paharul pe jumatate gol langa piciorul stang si mi-am lasat tigara sa stea pe marginea scrumierei. Mirosul de vanilie imi gadila narile ata de placut...Daca as aprinde lumina mi-ai vedea ochii mari ce te tintuiesc de departe. Dar nu am sa o aprind. In schimb am sa aprind cele doua lumanari cu aceeasi aroma de vanilie, cumparate azi.
Si ma intreb de ce ma astepti. Nu ti-am promis ca am sa cobor desi m-ai rugat frumos sa o fac. Ti-am spus numai ca as putea cobori, dar nu inteleg de ce. Si nu inteleg de ce m-ai sunat vineri dupa-amiaza. Bine, tu ai motivat ca ai nevoie sa ma vezi, sa stii ce fac. Dar nu mi se pare logic. Ti-ai mai schimbat timbrul vocii de cand nu te-am auzit. E placut, usor ragusit, dar trist. Atat de trist ca s-ar putea face o drama dupa el. Sa inteleg ca ceva se intampla cu tine?
Tigara mea s-a consumat singura si a lasat aroma de vanilie in camera goala. Si mi-e dor de tine desi te vad existand la cativa zeci de metri in fata mea. E curios cum ma astepti in acelasi loc in care ma asteptai si altadata. Atunci cand existam ca impreuna. Ti s-a intiparit cararea langa castanul din dreapta locuintei mele atat de mult incat revii mecanic in acelasi loc. Si faci aceiasi pasi iritati de asteptare. Acum o vreme te necajeam lasandu-te sa ma astepti cateva minute, iar tu ma dojeneai. Stiam ca nu iti place sa astepti.
Fumezi cam mult. Sau poate esti prea trist. In orice caz, te uiti catre fereastra mea si te intrebi daca sunt acasa sau nu..daca am sa vin sau nu...Statura ta inalta langa copacul batran e buna de zugravit pe panza. Numai ca nu sunt pictor si nici medic.
Mi-ai revenit in ganduri, desi am hotarat sa nu iti acord atentie decat daca faci febra. Dar dupa un an ai hotarat sa ma suni. Atat de trist ca nu am putut sa iti refuz apelul. Sunt curioasa ce ai avea sa imi marturisesti. Si eu as avea multe sa iti povestesc. Intr-un an s-au intamplata atatea si tu mi-ai fost dintotdeauna confident si sfatuitor.
Mai trag doua fumuri din tigara si o sting. Miroase a vanilie. A tine. Dar nu cobor si nici nu te mai privesc. Intr-un fel sunt multumita ca m-am desprins de tine partial. Si mi-e greu ca esti trist, dar nu mai sunt eu cea care trebuie sa te asculte. Am invatat sa ma ascult pe mine. Pe tine te pastrez ascuns, asa cum ti-a placut mereu sa fii. Si ma las in voia destinului desi am obosit. Am obosit fantastic de tare sa vad fantome inexistente. Ma bucura in schimb faptul ca sunt vie, alba, cu miros de vanilie.
Candva am sa fiu colorata si-am sa astept si eu pe cineva langa castanul batran. Sau langa un alt copac in alta parte. Deocamdata termin paharul si ma ridic de pe pervaz. Mi-a mai ramas o tigara cu aroma de vanilie..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu