Azi au venit mascatii. Nu la tine, buburuza, la mine. De ce? Pai habar nu am, dar au vrut ei sa isi faca simtita prezenta. Nu stiu sa explic in cuvinte ce mi se intampla. Gandurile si sentimentele imi trec prea repede prin sirul intortocheat al sinapselor incat imi e greu sa astern in cuvinte toate astea. Dar mi se intampla. Probabil ca realizez ca alerg dupa o himera..probabil ca filtrez cu ratiunea mult mai mult decat ar trebui ceea ce exista, si nu imi dau nici o sansa (nu ca ar fi prima oara). Habar nu am despre ce e vorba cu mine. Dar asa cum fac toti traficantii (inclusiv cei de placeri sentimentale) ma lupt si ma ascund de mascati. Sa nu imi ia toata marfa..Azi a fost frig si inauntrul meu. As fi vrut azi sa dispar. Undeva unde exista foc in soba, oameni calzi si ceai cu lamaie. Azi mi-am dorit sa nu exist. Sau sa exist singura pe pamant.Eu am fost 4 grade peste zero. Adica nici absenta nici prezenta, nici inghetata dar nici confortabila. Sunt asa-si-asa. Si tocmai cand vroiam sa imi vorbesc despre cu totul altceva.
Primisem ieri pe mail, prin multe altele de GEN (he he he), un pps absolut dureros mintii mele. Ultima scrisoare a lui Gabriel Garcia Marquez. Fraze emise scurt si la obiect: Daca ar fi azi ultima zi a vietii mele ce as face? Si a dat niste raspunsuri cutremuratoare. M-am intrebat mereu cum ar fi daca as sti ca asta ar fi ultima zi pe aici..Din pacate nu ne spune nimeni inainte, ci gata! Cade cortina dintr-o data!
Probabil ca as lasa cate o scrisoare tuturor celor dragi. Asta ca sa se mai uite peste ani la ea. Sa dea refresh memoriei si amintirilor. Probabil ca as scrie prima oara fiului meu caruia i-as lasa instructiuni precise (ca o soacra ce sunt) despre viata si momentele aplicarii. Si l-as lasa sa stie ca il "bantui" daca nu le urmeaza..Probabil ca i-as scrie mamei ce are de facut cu instructiunile pentru fiul meu (l'ombelico del mio mondo). Le-as scrie tuturor cateva ganduri si dorinte. Si le-as lasa cate ceva amintire sau sfat. Fiului meu i-as lasa inteligenta, bagajul de cunostiinte si vointa, dar ar fi inutil, pentru ca ii trebuie ale lui, brand-uite..asa ca m-as rezuma la carti.Tie, buburuza ti-as lasa o bucata de rigips si un fular. Sa nu imi mai racesti. Un fular cu aroma de aloe-vera, sa iti aduci aminte de imunostimulare. Si de levantica si mosc. Prietenilor le-as lasa albumele de fotografii. Familiei i-as lasa amintirile si posesiile materiale mult prea putine .
Dar mai presus de toate i-as urma sfatul lui Marquez. Le-as spune dinainte ce simt. I-as lasa sa stie cat ii pretuiesc, cat de greu mi-ar fi si imi este fara ei toti si luati separat. M-as bucura de fiecare zi. De fiecare dimineata si seara. As dormi mai putin de teama sa nu pierd milisecundele. As mirosi fiecare floare ca sa imi incarc plamanii cu esenta de primavara. M-as uita mai mult spre nori ca sa nu imi lipseasca lumina. Si din nou mi-as suna dragii sa ii intreb ce fac, ce simt, cum se descurca. Si sa le spun ca ii iubesc. Oare cati dintre noi ne cantonam in idei preconcepute fara sa tinem seama ca maine totul ar putea fi istorie? Dar pe bune istorie..gata, c'est fini..c'est tout. Suntem atat de mici si totusi suferim de grandoare si unicitate. Ne lasam captivi in situatii fara sa privim in ansamblu. Suferim prea mult fara sa ne dam seama ca trece..la un moment dat, trece..
Unii ar traduce totul intr-un singur cuvant: pesimism. Sau depresie. Oricum ceva emoism la mijloc. Eu l-as traduce altfel. As spune ca ar trebui sa fim, cel putin din punctul asta de vedere, cu totii pesimisti. Asa da pesimism sa incerci sa fii mai bun, mai om..Eu l-as traduce pe tot intr-un alt singur cuvant: sentiment.
Si lupta. O lupta cu o singura reduta: TU insuti. Asa cum iti spuneam, viata e o lupta si daca pierzi o lupta, pierzi si razboiul. E musai sa lupti, cu tine, cu restul, cu tot si toate. Si daca e musai, cu placere..
Asa ca declar razboi deschis mascatilor (pana acum era inchis). Oficial si permanent. Si poate oi mai primi eu cateva tonfe pe carca, sau cateodata socuri electrice, da' ii dau eu gata, 'tu-le mama lor!
Si daca hartia asta virtuala are si rol de "legacy", va mai spun o data dragilor dragi mie, ca sunteti cei care ma tineti in picioare. Cat timp cortina e ridicata: Aplauze la scena deschisa voua!
Let the best man win! (That will be me, thank you!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu