A venit tarziu. A deschis usa, s-a descaltat, a trecut prin sufragerie si a pasit in dormitor. Se auzea un zgomot infundat de la vecini. A vazut-o intinsa in pat. Dezvelita pe jumatate si tot pe aceeasi jumatate: zgribulita. A sarutat-o incet-incet sa nu o tulbure si i-a tras pledul mai sus. Un deget i l-a plimbat pe tot conturul fetei fara sa o atinga. Da! E ea. E aceeasi ea si dupa atata timp.
S-a dus in bucatarie sa isi pregateasca o cafea tare cu o lingurita jumatate de zahar brun (asa cum ii place si ei). A lasat apa sa se chinuie sa fiarba, si s-a dus din nou sa se convinga ca ea este acolo. Ea respira sacadat si zambea cu un colt al gurii. S-a sprijinit de tocul usii si a privit-o mult, mult, mult. Pana a scazut apa din ibric. Pe care a varsat-o in ceasca albastra si ciobita peste cafeaua proaspat macinata. Apoi a invartit lingurita de cinci ori. Si a respirat adanc. Atat de adanc incat plamanii i-au devenit surogat de cafea.
S-a asezat cam inconfortabil pe scaunul cu spatar si si-a tras aproape cartea si ochelarii cu rama subtire maron. Ceasca l-a fript dar nu a schitat nimic pentru ca nu o acordase cu farfuriuta albastra, ciobita si ea.
Afara ploua nebun, disperat si ploaia lovea pervazul intr-un ritm aproape continuu si muzical. S-a gandit la cantecul lor, la cum se asemana cu zgomotul ploii pe pervaz. Probabil ca si ploaia avea chef de dans.
Ea dormea. Probabil visa...oare ce? Visa frumos judecand dupa zambetul din colt care era inca acolo. Ceasul ii arata 5:43. Si a uitat sa puna laptele si sunca in frigider. Asta ar insemna sa lase cartea, ochelarii si cafeaua deoparte si sa se ridice. De abia isi incalzise putin picioarele ude...a mai intors o fila galbena. Citea despre comisari si cazuri neelucidate ale politiei. Si a inchis ochii putin, putin. Nu ca sa doarma ci ca sa isi intipareasca firul logic al gandirii si mai bine in matricea ratiunii. Peste jumatate de ora i-a deschis. Si a vazut-o pe EA. Se sprijinea de tocul usii si il privea. Mult, mult, mult. Cu plamanii incarcati de mirosul lui si al cafelei.
Il sarutase si ea usor-usor sa nu il trezeasca si ii trasase si ea conturul fetei cu degetul aratator fara sa il atinga. Pe picioare ii asezase pledul ei, iar ochelarii cu rama subtire asteptau cuminti pe masuta.
Ii pregatise doua sandwich-uri cu sunca si o cana de lapte fierbinte. Ca in fiecare dimineata.Si i-a adus si ceasca reincalzita, papucii tociti si factura de gaze.
S-a aplecat si l-a sarutat apasat si fierbinte, pentru a-i multumi ca in fiecare dimineata. El a prins-o de mijloc si a invartit-o pe melodia ploii pana a ametit. Si a obosit. A obosit pentru ca in fiecare dimineata la 5 si 5 minute pleaca pana la magazinul din colt sa cumpere lapte si sunca pentru micul dejun. Dar s-a obisnuit cu drumul si de la un moment dat au inceput sa ii placa iesirile de la 5 si 5. Si mai ales ca le face pentru ea.
S-a asezat si ea langa el si-a luat revista de cu o zi mai inainte. Si-au tras farfuriile aproape si cestile cu cafea neagra si o lingurita jumatate de zahar brun. Si s-au privit. Ochi in ochi, cum au facut o viata.
Ea avea 73 de ani , iar el 76. Impreuna de 44.
Cati dintre noi vom avea norocul fantastic sa imbatranim asa? Oare cati? Oare eu?
Si da, buburuza, am ramas captiva in film. In UP. O lectie de viata comic-tragica. Dar cat se poate de adevarata. Asta se intampla cu mine si nu stiai.
Oare tu vei avea norocul asta? Macar tu?
Point!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu